03 dec. LOCUL SECRET-REGĂSIREA
- Este foarte greu să te abții, să nu te lupți cu omul care te atacă, care este agresiv în discuție, conștient sau inconștient. Acest om poate fi oricine: părinte, șef, partener de viață.
Această greutate încercăm să o gestionăm, să nu răspundem cu același arsenal. Este normal să ne apărăm și o facem dacă suntem loviți, dar dacă ne sunt declanșate niște butoane, răni nevindecate, ce facem?
Am un loc secret în care mă mai adăpostesc, atunci când nu mai pot să duc, nu mă mai ajută conștiința.
Ograda bunicii!
Acolo eram copil liniștit și fiecare colțișor reprezenta bucuria mea: casa din chirpici, tinda unde făceam baie la lighean, dormitorul cu paturile de lemn și salteaua din paie unde aveam un somn odihnitor, lampa care era aprinsă cât să ne pregătim de culcare, cămara unde cernea bunica mălaiul și avea cloșca la clocit, cei doi pruni din fața casei care erau despărțiți de cărarea cu flori, colțul casei cu găuri în pământ când mă jucam, pinul cu conuri, ploile de vara cu tunete, păsările din curte zbârlite când era frig sau plouate, pisica neagră, gumarii bunicii, porumbarul, statul pe prispă înainte de culcare și urmăritul țânțarilor și broaștelor care veneau la becul aprins…Am enumerat numai câteva amintiri pe care le asociez cu adultul eu.
Acest loc secret mă ajută să-mi liniștesc copilul interior și să petrec ceva timp cu el, pentru că a fost rănit și se simte neajutorat.
Orice ploaie de vară mă umple de iubire și îmi dă simțiri extraordinare cu mine.
Orice floare care era în grădina bunicii îmi dă mirosul specific din mine.
Orice con de pin pe care îl văd mă plasează în fața curții bunicii.
Pe orice pisică pe care pun mâna, simt, văd, aud și miros bucuria copilăriei.
Am vorbit de o parte din viața percepută de mine din ultimii ani, nu cum am crezut că este normal să trăiești.
Viața este iubire și acceptare a ceea ce ești.
Fara comentarii