27 oct. Când EȘTI
Aceste rânduri sunt personale și vreau să le citești responsabil. Nu recomand că ar putea fi un model de urmat, ci pur și simplu o constatare.
Recunosc că mai practic și alte sporturi. 🙂 Nu sunt un sfânt!
Dar modul în care le gestionez acum, mă bucură, pentru că nu o fac să îmi omor criticul, nu o fac pentru a ascunde ceva, o fac pentru că SUNT.
În foarte multe weekend-uri evadam în netrăire. Mă recompensam cu fantezii, după o săptămână de stres și responsabilități.
Tocmai de aceea se zice: când ești aburit, apare adevăratul TU.
Aici am aflat că sunt blând și fain, deși toată viața m-am speriat să nu fiu ca … (te accept așa cum ești).
Mai ai nevoie și de puține iesiri în decor. 😜
Prezența avută și într-o astfel de stare, aburie, am stat și cu ea de vorbă, pe lângă mine.
Am stat de vorbă cu marea, a fost prima oară când m-a ascultat.
A fost prima oară când am venit altfel și ne-am recunoscut.
Ne-am vorbit, s-a retras de multe ori și mi-a mai luat din durere. Ne-am sărat amândoi. Am realizat că sunt mai sărat ca ea și m-a dizolvat. Am trăit o curățare!
Ciudat, astăzi valurile nu au venit către mine, erau duse și se spargeau în lumină.
Nu am știut că pot fi în stare să cuprind o mare.
Micuțul Eu s-a maturizat și astăzi a văzut MAREA, pentru prima dată.
Când m-am întors către oameni, printre ei, în toată agolmeratia aia, nu era nimeni.
A fost prima oară când nu mai aveam nevoie de nimeni. Am simțit că SUNT, că nu mai aveam nevoie de nimeni să FIU.
M-am bucurat, mă bucur și acum. Mi-am atins inima și lumea a venit către mine. Eram din nou, tocmai mi-am cunoscut ființa.
Vezi și tu la câte vacanțe ai fost prezent, sau mai bine zis ai fost!
Sunt recunoscător pentru prima mea vacanța din viața mea.
Recunoștință!
🙏
Fara comentarii