01 iun. COPILARIA TRAITA
Faptul că am 42 de ani nu înseamnă că m-am maturizat. Acum văd altfel maturizarea și mă mândresc cu asta.
Maturizarea mea nu înseamnă să mă supăr din orice, să mă cert cu partenera din nimicuri, să mă supăr pe cineva că a ieșit în oraș și pe mine nu m-a sunat, să îmi strâng jucăriile și să plec.
Maturitatea mea înseamnă bucuria mea, strălucirea mea, motivarea mea, acceptarea mea.
Copilăria trăită acum maturizează existența ta. Faptul că incepi să te bucuri, cauți fericirea, conștientizezi momentele prezente și renunți la judecată, nu faci altceva decât să liniștești mintea și să bucuri corpul de memoria copilăriei tale.
Să acepti copilăria ta înseamnă împăcarea ta cu tine. Faptul că mă justific în fața ta/lui că așa sunt eu nu înseamă maturitate, mai ales dacă ai mai multe experiențe neplăcute, repetate.
Acum un an în programul de meditație, un altfel de ritual, aveam discuții cu copilul meu interior și îmi tot repetam:
„Te accept așa cum ești, fie ca tu să fii fericit, liniștit și lipsit de suferință! Nu mai ești singur și vom avea grijă unul de altul!”
Astăzi am crezut că l-am părăsit, uitasem de el, dar el se pare că nu mă părăsise. El este acum mult mai matur și s-a transformat în eu, eu-ul meu.
Totul devine un întreg când acceptarea este deplină.
Copilăresc în această maturitate.
Am fost matur cand eram copil și acum vreu sa fiu copil ca să mă maurtizez!
Vreau să răd, să plâng și să mă joc!
La mulți ani, copile!
Fara comentarii