23 aug. Sabatic emoțional
Am 2 ani de când educația emoțională este prezentă în mai toată ziua, mai ales în prima parte a ei. Este „jobul” meu, unde îmi petrec mai mult timp decât în cele anterioare.
Fiecare dintre noi avem nevoie de o pauză în nebunia de zi cu zi, adică să ai curajul să faci o oprire din alergătură ta și să te întorci către tine, nu la tine.
Așa am făcut eu și felicit acest moment.
Nu zic că mi-a fost ușor, dar rezultatele sunt neîntâlnite, nemaivăzute, nemaisimțite, o trecere de praguri și paradigme. Vorba aia: creștere avem când nu există materie.
În această perioadă am trecut prin aceleași frici pe care le-am avut și în joburi. De la „nu știu ce am” și până la declanșări de sentimente, nu emoții, care apăreau și nu le înțelegeam.
De ce spun minim 2 ani în acest sabatic, zilnic, fără să mai calculez anii din urmă ?
La 44 de ani ai mei am cimentate o grămadă de tipare și mi-am suprimat foarte multe emoții. Trăiam în mare parte pe pilot automat, pe tipare moștenite sau viduri considerate „supreme direcții”. Atenție, aici nu vorbesc de ceva neplăcut, vorbesc că a fost și bine!
Cunoașterea practicată în „halul” acesta este așa pură, încât, după ce o simți, nu mai ai nevoia de a o împărtăși, numai dacă este cerută. Prin această „cerință” se desprind sau vindecă și alte tipare nedorite.
Consider, și cu aroganță implic siguranța, a te cunoaște, nu este suficient să petreci o ora pe zi cu tine, pentru tine. Ai nevoie de toată ziua și când nu vrei să practici. Dacă mă duc mai profund, și seara, înainte de culcare, când ești recunoscător pentru ceea ce ai avut și predai ștafeta subconștientului.
Vorbec despre un lux, pe care nu și-l permite oricine. Este curajul de care ai nevoie să te cunoști, să te întorci către tine.
Nu degeaba sufletul a fost însămânțat în tine. Este locul unde nu cauți, pentru că mereu te uiți către cineva și ceva, să faci comparație, să aprobi, să ceri aprobare și să îți cauți motivarea.
Folosesc generalul sau mă uit la celălalt și după revin către mine, așa cum îmi fac mereu procesele zilnice de conștientizare.
La fiecare secundă deviem în altă lume și uităm de frumoasa realitate.
Acum STAU așa frumos cu mine și când sunt cu cineva. Mă uit la ea/el și mă privesc cum SUNT în timp ce el/ea ESTE.
Dacă altădată iubire mea („de sine”) era cunoașterea mea, împăcarea mea, conectarea cu corpul meu….ASTAZI, ACUM această iubire este infinită și nu există timp pentru a o împărtăși și a o exemplifica. Este atunci când înțelegi ce înseamnă nimicul. Este atunci când te adresezi supraconștientului, dincolo de conștient și subconștient.
Iubirea ESTE despre cum înțelegi ce se întâmplă în jurul tău, prin ființa ta. Cu cât înțelegi mai bine, cu atât ea va crește, adică accepți ce nu acceptai, te oprești când alta dată luptai, avansezi când altă dată rămâneai pe loc…
Vin din nou către mine și conștientizez că sunt la un alt început de drum și mai sunt conștient că acest drum nu se mai bifurcă, este concret și clar.
Dar dacă apare, totuși, o bifurcație, atunci este despre a primi o nevoie „calculată” de supraconștiință. Aici prezența mea va declanșa ancora din zona intențiilor.
Cunoașterea corelează cu ESTE și vorbim de un drum care nu se termină niciodată și care mereu are nevoie de „hrană” sau mai bine zis prană. Un drum pe care îl parcurg singur, fără „bagaje”, pentru că aici și acum ai totul. Asemenea unei flori care ESTE fără nimic și nu are nevoie de nimic să crească.
Am întâlnit oameni care s-au oprit din cunoaștere și acolo s-a oprit adevărul, pentru mine. Este bine și nu judec, pentru că este bine și așa.
Acum când spun am întâlnit oameni, știu despre ce vorbesc în emoțional, nu este despre mine și nu judec. Aici putem exemplifica o altă iubire: când te uiți la omul din fața ta și știi că nu este vorba despre tine și nu îl judeci.
Cunoașterea despre care vorbesc îți deschide sufletul, chiar la propriu simți. Această deschidere a sufletului apare și la bine și la rău. Pentru că în iubire nu se face diferența, binele și răul este unul. Aceasta este natura ființei tale, noastre.
Procesele de conștientizare îți deschid toate aceste uși și consider că este totul iubire. Undeva în spate este acceptarea la ceea ce ești și ceea ce vei deveni.
Când practici aceste pauze pentru de a te înțelege, nu te mai saturi de tine și emani o energie, tot iubire.
Fiecare dintre noi este supranatural, fiecare vede frumosul, energii, vibrații, aure …numai că fiecare o vede fără să i se pară ceva supranatural, adică ratezi magia ta. Poate fi: instinct, ceva are el, ceva se întâmplă lângă acest om, m-a făcut să tresar, m-a speriat, „lumina” chiar dacă nu este lumină, îți bate inima…
Când se întâmplă acest fenomen supranatural la tine și nu îl conștientizezi, te anulezi, dai pagina și închizi foarte multe capitole din viața ta.
Cunoașterea înseamnă recitirea cărții scrise tot de tine și din când în când ești ascultat/ă mereu din ea. Stresat/ă mereu să nu se deschidă catalogul la pagina ta.
Cunoașterea emoțională practicată, după recitire, te ajută să poți să-ți dai seama ce se întâmplă în jurul tău.
Această viață nu m-a schimbat, m-a ajutat să evoluez, pentru că tot eu sunt, nu exista alt eu, poate chiar și după moarte, într-o altă viață. Nu știu de ce, dar acel Eu din viitor (după moarte), tot eu sunt, când mă regăsesc.
În cunoaștere îți poți contrazice/schimba concepțiile și principiile pe care le-ai avut acum 2, 3 ani (încă nu știi dacă îți aparțin). De ce „nu”! Cred că peste ceva timp și această scriere o să fie completată diferită de mine, apare un alt adevăr.. nu știu. Acest „nu știu” în care ai toate răspunsurile, un fel de sac fără fund.
Dacă copilăria mi-am petrecut-o la țară, săpând, astăzi, cu ajutorul bătăturilor pot să sap mai mult.
Și dacă altădată săpatul nu reprezenta nimic, astăzi cultiv semințe.
Semințele cultivate atunci, astăzi au devenit verde.
Iar verdele prășit aduce cu el rodul.
Recunoscător pentru aceste rânduri și te poți simți ca la cules.
🙏
Fara comentarii